HUSKY SIBERIAN

Durata de viaţă: 12-15 ani
Grupa: câini pentru muncă
Culoare: negru şi alb, negru albăstrui, argintiu sau spre roşcat, gri, sur ca de lup, ca de cupru, ciocolatiu
Lungimea firului de păr: lungă
Talia:  mare , mica
Năpârlire: moderată spre greoaie
Înălţime: masculul la 50 – 60 cm la înălţimea greabănului şi femela la 50- 56 cm
Greutate: masculul la 16- 28 kg şi femela la 16- 23 kg
Mediul de trai: Datorită blănii lor groase, lânoase sunt ideali pentru oamenii care locuiesc în zone cu un climat mai răcoros. Este un câine obişnuit cu mediul exterior ca mediu de trai, se va mulţumi cu un pat de paie lângă casă. Dar nu toţi proprietarii îşi permit un câine pentru afară; din cauza stilului de viaţă câinii încep să fie mai sociabili şi să fie ţinuţi mai tot timpul în casă. Se va adapta traiului în apartament cu condiţia să i se asigure suficientă mişcare şi exerciţiu.

 Husky Siberian este un câine de talie medie, cu blana deasă și dublă. Originar din Siberia, acest câine este agil, alert, inteligent și prietenos.Este un câine de mărime medie rapid, suplu și are o eleganță deosebită în mișcare. Siberianul se distinge printr-un corp bine îmblănit, urechi drepte, vigilente și o coadă stufoasă, ca de vulpe. Apt de a căra încărcături ușoare, la o viteză moderată pe distanțe lungi. Proporțiile corpului sugerează un echilibru între putere, viteză și rezistență. Câinele se simte bine în hamuri, fiind foarte sigur pe el, iar performanțele sale sunt evidente. Masculii sunt puternici, dar niciodată greoi. Femelele au o structură mai fină, dar de asemenea, puternică și, la fel ca și masculii, dau impresia că forța și rapiditatea lor nu au limite. Husky Siberian își utilizează cu măsură resursele, economisind cu foarte mare chibzuință energia

Tipuri Husky Siberian

• 
  Cainii Husky sunt de mai multe culori, dar cam atat e tot ce difera intre acestia. Dincolo de culoare, temperamentul si dimensiunile se pastreaza:
  Culorile:
  Negru si alb
  Gri si alb
  Roscat si alb
  Alb Alb si negru
  Negru
  Negru gri si alb
  Negru bronz si alb
  Maro
  Maro si alb
  Maro negru si alb
  Cupru si alb
  Gri si negru
  Bronz
  Bronz si negru
  Bronz si alb
  
  

     Boli specifice

   Cele mai frecvente boli la Husky Siberian
Printre bolile cu determinism genetic si congenitale, în cazul exemplarelor de Husky Siberian pot fi amintite următoarele:

-afectiunile oculare: cataracta juvenilă, distrofia corneană, opacifierea corneană, atrofia retiniană progesivă(PRA);

-displazia coxofemurală;

 -afectiunile cutanate, paracheratoza congenitală, dermatoza, ostcastrarea, granulomul eozinofilic, lupus eritematos;

-boala von Willebrands;

-ectopia ureterală;


Paracheratoza congenitală (deficienta ereditară în zinc, dismetabolia ereditară a zincului)

Acest sindrom se manifestă la rasele Husky Siberian si Malamut de Alaska, fiind rezultatul unei deficiente ereditare în privinta absortiei intestinale a zincului. Boala este diagnosticată la câinii tineri - chiar în conditiile administrării unei ratii echilibrate - si se manifestă prin căderea părului, prezenta de eriteme si cruste localizate pe cap (periocular, bot), pe fata internă a pavilionului auricular, pe extremităti (coadă, pernute, jareti), scrot, vulvă. Părul este tocit, fără luciu, iar ca urmare a suprainfectării poate apărea pruritul. Tratamentul se bazează pe completarea ratiei alimentare cu produse ce contin zinc, această dietă fiind necesară pe toata durata vietii animalului.


Dermatoza postcastrare

Acesta reprezintă o afectiune cutanată, care apare uneori la câinii din rasa Husky Siberian ca urmare a modificărilor hormonale suferite după castrare (hipoandrogenism). Boala este frecventă la masculii castrati timpuriu si evoluează cu alopecie (căderea părului) simetrică bilaterală, fără prurit. Tratamentul constă în administrarea de hormoni.


Grandulomul eozinofilic

Boala se manifestă printr-un complex de modificări cutanate si mucoase diagnosticate mai ales la pisici, dar si la unele rase de câini. Ea se evidentiază prin leziuni sub formă de plăgi neregulate, ulcerate, sau prin noduli localizati la nivelul cavitătii bucale - fata ventrală si fetele laterale ale limbii, bolta palatină. Tratamentul se efectuează cu corticosteroizi si imunomodulatoare. Mentionăm si următoarele tratamente: chirurgical, criochirurgical, electrocauterizare, radioterapie etc.


Lupusul eritematos

Boala sistemică, lupusul eritematos este cauzat de unele disfunctii privind autoreglarea mecanismelor imunitare, la care se adaugă unele predispozitii genetice. În producerea bolii intervin anticorpi, care actionează împotriva membranelor celulare sau fată de diversi antigeni solubili din organism. Se formează complexe ag-ac, care se depozitează în diverse organe si tesuturi, generând modificări la nivelul acestora.

Dupa localizare, lupusul eritematos poate fi:

-cutanat (la nivelul membranei bazale sau la nivelul vaselor dermice);

-sistemic (la nivelul mai multor organe si tesuturi); în acest caz, pe lângă afectiuni cutanate, se constată anemie hemolitică, trombocitopenie, glumerulonefrită, poliartrite etc.

În cazul câinilor din rasa Husky Siberian există o predispozitie genetică pentru lupusul eritematos cutanat (discoid), care se manifestă prin aparitia unor zone cutanate depigmentate sau înrosite, care, evoluând, formează eroziuni, ulcere sau cruste. Leziunile sunt localizate, în general, pe cap (bot, nas, buze, urechi) si uneori pe degete. Rareori se produce hipercheratoza nasodigitală. Tratamentul se face prin administrarea de corticosteroizi, vitamina E, iar în forme grave - azathioprine.


Boala von Willebrands

Această boală constituie cea mai frecventă tulburare de coagulare determinată genetic, având o transmitere autosomală. Drept urmare, boala von Willebrands afectează în aceeasi măsură exemplarele din ambele sexe. Manifestările clinice sunt prezente la adulti, ca urmare a tulburărilor de coagulare, constând în aparitia de hemoragii spontane, având diferite localizări - mucoasa bucală, nazală, intestinală, genitourinară. Adesea evolutia clinică a bolii este exarcerbată de disfunctii hormonale de tipul hipotiroidismului sau de factori infectiosi.


Ectopia ureterală

Aceasta reprezintă o malformatie congenitală tradusă prin pozitionarea anormală a deschiderii uneia sau a ambelor uretere, la nivelul uretrei distale. (În mod normal, deschiderea ureterelor se face în peretele vezici urinare.) Clinic, se observă pierderea continuă de urină, in picături, mentinându-se posibilitatea urinării voluntare, constiente. Tratamentul este chirurgical si constă în transpozitionarea normală a deschizăturilor ureterale.

Displazia congenitală a șoldului. Dermatoza consecutivă deficienței în zinc este o afecțiune care are ca rezultat căderea părului, formarea crustelor în jurul ochilor, urechilor, gurii și regiunii genitale. Problema adesea se manifestă în jurul vârstei de 1-3 ani.

Paralizia laringiană este o afecțiune gravă care poate debuta de la vârsta de 6 luni la Husky Siberian. Nervii și mușchii larinxului (regiunea vocală) funcționează anormal.

Distrofia corneeană determină apariția unor pete pe suprafața (cornee) ochiului. Afecțiunea adesea se produce la ambii ochi și nu afectează vederea.

Entropionul este o afecțiune a pleoapelor ce implică răsucirea spre interior a marginii libere a acestora. Genele de la nivelul marginii libere a pleoapelor irită suprafața globului ocular, putând duce la probleme mult mai grave.

Degenerarea retiniană progresivă este o afecțiune care determină degenerarea celulelor nervoase de la nivelul retinei. Boala, de obicei, debutează la câinii în vârstă și poate duce la orbire.

Cataracta determină o pierdere a transparenței normale a cristalinului. Afecțiunea se poate produce la unul sau la ambii ochi și poate conduce în timp la pierderea vederii.

Hipotiroidismul se manifestă și la Husky Siberian și este o disfuncție endocrină caracterizată printr-un nivel scăzut al hormonului tiroidian. Este cunoscut faptul că un nivel scăzut al acestui hormon poate provoca probleme care afectează funcția de reproducere, o blană de calitate proastă, letargie precum și creștere în greutate. Alte simpotome care sunt frecvent întâlnite sunt infecții cronice ale urechilor, dermatite alergice, piodermite, seboree, aritmii cardiace, crize, înclinări ale capului, instabilitatea membrelor, paralizii ale laringelui, gestație falsă prelungită, schimbări de comportament, și un estru prelungit...

Scaunul cu sange la caini poate fi determinat de schimbarea dietei alimentare, ingestia unor lucruri necomestibile sau oase, paraziti intestinali cum ar fi viermii-carlig sau coccidia, agenti infectiosi ca virusii parvo sau corona, sau diverse alte cauze mai putin obisnuite. Mai intai trebuie sa testati catelul pentru a stabili daca are sau nu paraziti intestinali. Profilactic, proprietarii trebuie sa administreze vermifuge si sa isi vaccineze cateii conform indicatiilor medicilor veterniari. Uzual, intre 6 si 16 saptamani se face o serie de 3-4 vaccinuri, iar mai tarziu de face un vaccin anual. Este posibil ca puiul sa aiba o problema stomacala sau intestinala. Scaunul cu sange rosu aprins si/sau cu mucus indica o problema a colonului sau a partii inferioare a intestinului, in timp ce scaunul de culoare foarte inchisa poate indica o problema stomacala sau duodenala. Medicul veterinar va face analizele si testele corespunzatoare pentru a stabili cu exactitate ce a determinat disfunctia. Daca puiul vomita, este deshidratat si zace, duceti-l imediat la medic. Daca, in schimb, puiul este vesel, alert si mananca bine, atunci probabil ca dieta pe care i-o oferiti a fost cauza sangerarii. Hraniti puiul numai cu mancare speciala pentru cainii de varsta lui, procurata de la magazinele de specialitate, mai ales in primul an de viata. Evitati sa ii dati resturi de la masa dumneavoastra, caci ele ii pot provoca diaree sau alte tulburari si in plus il veti obisnui sa cerseasca pe langa dumneavoastra ori de cate ori va vedea ca va pregatiti sa mancati ceva.

DILATATI GASTRICA:

Dilatatia gastrica reprezinta o marire in volum asociata cu disfunctii mecanice de golire a stomacului. Cauzele initale sunt necunoscute, o data cu dilatarea stomacului functia fiziologica de indepartare a gazelor este intrerupta deoarece sfincterele esofagian si piloric sunt inchise...

Stomacul se dilata cu gaz sau lichid ori ambele, cand acestea sunt acumulate in lumen. Gazul provine, cel mai probabil, din aerofagie (ingestia de aer), din fermentatia bacteriana si din diverse reactii metabolice. Lichidul provine din secretia gastrica, ingestia lui odata cu alimentele si din congestia venosa consecutiva dilatatiei gastrice.

Cauzele dilatatiei si torsiunii gastrice
Cauza dilatatiei si torsiunii gastrice este necunoscuta, dar sunt pareri care afirma ca exercitiile fizice dupa ingestia unor cantitati ridicate de hrana sau de apa contribuie la aparitia afectiunii. Au fost studii care au demonstrat ca suplimentarea ratiei cu hrana preparata in casa sau umeda au dus la reducerea incidentei afectiunii. Studiile recente au demonstrat ca administrarea unei singure mese cu un volum ridicat de hrana creste riscul dilatatiei si torsiunii gastrice. De asemenea, administrarea hranei uscate cu un continut ridicat de uleiuri si grasimi creste riscul aparitiei DTG. Alte cauze ce contribuie la aparitia sindromului sunt: predispozitia anatomica, traumele, ileusul, afectiuni primare ale motilitatii gastrice, voma si stresul. Un procent ridicat al DTG se intalneste in cauzul masculilor cu varsta inaintata, supraponderali, care sunt hraniti cu ratii voluminoase o singura data pe zi si inghit hrana rapid, cu bolul ridicat pe trepied.

Rase predispuse
Rasele predispuse sunt cele cu torace adanc, care permit modificarea relatiilor anatomice dintre stomac si esofag, reducand pana la imposibilitate voma si eructatia. Cainii folositi de catre armata si politie se pare ca dezvolta aceasta afectiune in lunile noiembrie, decembrie si ianuarie fara a se sti cu certitudine care sunt cauzele. Ca rase cu predipozitie: Marele Danez, Setter Irlandez, Doberman, Ciobanesc German, Saint Bernard, Ciobanescul Mioritic, Boxer, Dalmatian, Pointer, Dog de Bordeaux, Dog Argentinian si surprinzator Caniche, Basset Hound, Shar-Pei

De obicei, in DTG stomacul se roteste in sesul acelor de ceasornic, rotatia avand intre 90 si 360 grade, frecvent intre 220 si 270 grade.

Tratament
Afectiunea, odata instalata, reprezinta urgenta chirurgicala. Animalul trebuie consultat imediat de catre un medic veterinar, neinterventia medicamentoasa si chirurgicala intr-un timp foarte scurt putand duce la moartea animalului. Se considera ca, daca se depasec doua ore de la aparitia semnelor pana la interventia medicala, sansele de supravietuire scad cu fiecare minut.

Proprietarii observa urmatoarele semne: cainele are senzatie de voma, dar nu poate elimina nimic, salivatie abundenta, o crestere brusca a volumului abdomnial, mers greoi al animalului si chiar refuzul deplasarii, zgomot de toba daca se percuteaza abdomenul, semne de suferinta atroce.

Semnele clinice asociate starii de soc sunt prezente: puls scazut, tahicardie, timpul de umplere capilar redus, mucoase palide, dificultati respiratorii marcante.

Compresia venoasa consecutiva dilatarii stomacului duce la ischemie cardiaca si perfuzia scazuta a multiplelor organe (rinichi, pancreas, stomac, intestin subtire). Aritmia cardiaca este principala cauza a mortii, de aceea animalele operate trebuie sa fie neaparat monitorizate si tratate corespunzator, cu o atentie deosebita in primele 48 de ore de la interventia chirurgicala.

Pentru a preveni aparitia DTG, stomacul trebuie sa adere permanent la peretele abdominal, prin gastropexie (suturarea stomacului la peretele abdominal); totusi aceasta nu garanteaza ca dilatatia sau torsiunea nu vor recidiva.

Recomandari pentru propietari:
- hranirea cu portii mici si dese in locul unei singure mese voluminoase;

- evitarea stresului in timpul hranirii si, daca este necesar, separarea cainilor daca acestia sunt supranumerari in areal;

- restrictioanrea exercitiilor inainte si dupa mese;

- nu ridicati bolul de mancare;

- pentru caini cu un risc ridicat se recomanda gastropexia (suturarea stomacului la peretele abdominal);

- prezentarea la medicul veterinar odata ce se observa semnele DTG;

- mentinerea sub observatie medicala stricta pe parcursul a 48 de ore postoperator.

De ce cainele meu mananca iarba?

Oricarui stapan de patruped i s-a intamplat sa iasa cu animalul de companie la plimbare in parc sau pe o pajiste inverzita si catelul sa se repeada si sa infulece lacom manunchiuri de iarba proaspata mai ceva ca o vaca. Unora ni se pare ilar, iar altora ne ridica semne de intrebare: de ce cainele mananca iarba?!

Mostenire genetica si palatabilitate

Inainte de a fi domesticiti cainii erau pradatori care alergau in haite asemenea rudelor apropiate, lupii. In momentul in care prada ierbivora era doborata, era consumata in intregime, inclusiv stomacul si intestinele care contineau vegetalele ingurgitate de victima. Cainii inca mai asociaza iarba cu prada lor. Mai mult, in vremuri cand vanatoarea nu reusea, iar hrana era putina, cainii salbatici consumau ierburi, fructe de padure si radacini pentru a-si stampara foamea. Chiar si acum patrupedul nostru rontaie din cand in cand cate ceva vegetal, motiv pentru care mai nou cainele este considerat animal omnivor si nu carnivor asa cum se stia.

Iarba proaspata si curata de primavara poate parea extrem de apetisanta pentru unii caini, palatabilitatea fiind un alt motiv pentru care catelul nostru se infrupta de zor cand ajunge pe pajiste.

Deficienta nutritionala

Cainele mananca iarba atunci cand ceva lipseste din dieta lui: un mineral, o vitamina, un procent de fibre etc. Iarba este bogata in minerale si unele vitamine, si abunda de fibre naturale, acoperind deficietul din alimentatie. Daca observati ca animalul dumneavoastra consuma constant iarba inseamna ca dieta pe care o urmati este incompleta. Adresati- va medicului veterinar pentru a va indruma spre un alt tip de hrana. In plus oferiti pe langa hrana uscata legume si fructe proaspete sau preparate termic, din cele pe care cainele le agreaza. Spre deosebire de pisici, cainii nu sunt foarte pretentiosi cand vine vorba de vegetale noi adaugate in dieta.

Probleme digestive

Cel mai adesea veti vedea cainele infulecand de zor iarba fara sa o mai mestece, apoi dupa cateva minute vomita. Asemenea pisicilor cainii folosesc iarba cu rolul de medicament pentru deranjamentele gastrice. Aciditatea gastrica este cea mai frecventa probleme pe care cainii o trateaza cu iarba. Bila se acumuleaza in stomac dand arsuri si disconfort. Stomacul prezinta o serie de neuro- receptori care reactioneaza la aciditate, compusi chimici si texturi. Iarba are calitatea de a activa unii dintre acesti receptori, provocand voma. Prin vomitat pe langa iarba ingerata, este eliminat si sucul gastric acid care irita cainele. La cateva momente dupa ce a vomat, cainele se va simti mult mai bine si chiar va putea manca din nou.

Atentie! Daca acest obicei se petrece frecvent inseamna ca animalul dumneavoastra are probleme cu devresarea bilei si cresterea aciditatii gastrice. Consultati medicul veterinar. Oferiti seara inainte de culcare un biscuite pentru ca peste noapte stomacul sa lucreze si sa elimine bila. Impartiti ratia zilnica in mai multe portii pentru a fi mereu ceva in stomacul cainelui.

Modul in care cainele mananca iarba spune multe despre motivul pentru acre face asta. Dupa cum am vazut, un caine care mesteca tacticos fiecare fir de iarba, face asta pentru ca ii place gustul sau pentru ca doreste sa isi suplimenteze dieta. Pe de alta parte daca rupe disperat manunchiuri de iarba si le inghite intregi, inseamna ca este deranjat la stomac si doreste sa se trateze.

De unde mananca iarba?

Este un aspect important. Aveti grija ca pajistea sau gazonul sa fie curat si sa nu fii fost stropit cu fertilizatori, ierbicide sau alte substante chimice toxice. Nu lasati cainele sa manance iarba de pe spatiile verzii de la marginea drumurilor. Iarba de aici este plina de praf si noxe de la automobile. Ademeniti cainele cu o recompensa sau o jucarie in momentul in care vrea sa manance iarba dintr-un loc nepermis.

In concluzie, cainele are voie sa consume iarba. Totusi daca se exagereaza in acest sens, inseamna ca exista o problema de fond si cereti sfatul veterinarului. Puneti acasa intr-un ghiveci iarba, care sa fie mereu la indemana cainelui, in comert gasiti seminte pentru astfel de iarba speciala pentru caini si pisici.

Care este varsta pubertatii la caine ?

Varsta pubertatii depinde de talia cainelui. Rasele de talie mica tind a fi mai precoce, pubertatea instalandu-se intre 4 si 6 luni, spre deosebire de cainii de talie mare care ajung la pubertate mult mai tarziu, in jurul varstei de 14 luni sau chiar mai tarziu. Ca medie, cainele ajunge la pubertate in jurul varstei de 9 luni.
Care este varsta menopauzei ?
Catelele nu au menopauza ; cu incepere de la pubertate, ciclurile sexuale vor continua pe tot parcursul vietii.
Cat timp dureaza caldurile ?
Caldurile dureaza intre 12 si 15 zile, in functie de fiecare individ.
Perioada caldurilor cuprinde de fapt doua faze distincte:
O prima faza dureaza intre 7 si 10 zile. In aceasta faza se observa o umflare a vulvei, pierderi de sainge. In aceasta perioada, cateaua atrage masculii dar nu accepta imperecherea.
A doua faza dureaza intre 5 si 15 zile. Vulva ramane umflata, dar pierderile sanguine se diminueaza. In aceasta perioada cateaua atrage masculii si accepta imperecherea. Riscul de sarcina este real incepand cu a 7 zi de la debutul perioadei de calduri. Procentul de reusita al fecundarii este de 50%.
Care este periodicitatea caldurilor ?
Perioada dintre calduri poate fi intre 5 si 10 luni, variaza in functie de fiecare animal in parte, dar pentru acelasi animal perioadele dintre calduri trebuie sa fie aproximativ egale.
Care sunt metodele de contraceptie posibile?
Se poate opta pentru sterilizarea temporara sau definitiva.
Sterilizarea temporara face appel la hormoni, sub forma de injectii sau comprimate. Totusi folosirea repetata a sterilizarii temporare poate duce la aparitia metritelor.
Sterilizarea defintiva se realizeaza chirurgical, prin extirparea ovarelor. Practicata inaintea varstei de 2 ani, aceasta metoda preintampina aparitia tumorilor mamare. Operatia chirurgicala se efectueaza in perioada de repaus sexual, dupa trecerea perioadei de calduri.